Ziua a 3-a a experienței educaționale pe tărâmurile Voievodatului Mazoviei
O surpriză lingvistică neașteptată
La Școala Publică H. Sienkiewicz din Mysliszewice, m-am pregătit mental pentru o altă serie de ore de limba engleză, convins că voi asista la lecții familiare. Însă surpriza m-a întâmpinat încă de la început: următoarea oră era de… limba germană. Ca profesor de științe, primul impuls a fost să cred că poate nu am nimerit în locul potrivit sau că nu voi avea ce să observ. Totuși, această impresie s-a spulberat rapid.
În câteva minute, m-am trezit implicat într-o adevărată aventură lingvistică. Am învățat pronumele personale în limba germană la nominativ – ich, du, er/es/sie, wir, ihr, sie/Sie – într-un ritm alert, dictat de niște copii care articulau germana cu o naturalețe ce m-a surprins profund. Dincolo de acuratețea lor, mi-a atras atenția entuziasmul lor pentru limbi străine.
Abia apoi am realizat că nu asistam la o simplă oră de germană. Lecția era, de fapt, un mix genial și fluent de polonă, germană și engleză. O profesoară extrem de pasionată și creativă transforma cele trei limbi într-un flux continuu, în care copiii treceau de la una la alta fără ezitare. Era o demonstrație uimitoare de plurilingvism aplicat, ceva ce rar se vede în mod natural la clasă. Faptul că elevii învățau simultan trei limbi, într-un cadru firesc și neforțat, m-a impresionat profund. A fost o lecție nu doar de limbă, ci și de metodică modernă.
O pauză mare… cu adevărat mare
După lecție, m-am retras în cancelarie, unde atmosfera era la fel de primitoare ca în zilele precedente. Am discutat despre proiectul #Erasmus+, despre inițiativa #ConstruindComunitateaVerde, dar mai ales am încercat să absorb “vibe-ul cetății”. Școala avea un aer de comunitate bine închegată, în care fiecare știa exact ce rol are, dar în același timp toți păreau apropiați și relaxați.
A urmat pauza mare, o experiență care merită povestită în sine. Cele 20 de minute în care toți profesorii sunt complet liberi – un concept pe care rar îl întâlnești – au dezvăluit o altă față a vieții școlare. Pe holuri, personalul auxiliar supraveghea elevii, permițând profesorilor să aibă un moment autentic de respiro.
Am văzut profesori râzând în hohote, povestind liber, savurând o masă caldă sau o băutură fierbinte. Nimeni nu se grăbea, nimeni nu era tensionat. Totul se desfășura într-un ritm natural, sănătos, ca într-un spațiu în care bunăstarea mentală nu este un concept abstract, ci o realitate firească. A fost o lecție subtilă, dar puternică, despre ce înseamnă normalitatea și respectul pentru timpul profesoral.
Genetica – o oră așteptată cu emoție
Ultima parte a dimineții a adus momentul pe care îl așteptam cu real interes: ora de Genetică la clasa a VIII-a, o disciplină predată o dată pe săptămână. Deși mă așteptam la un conținut poate mai sofisticat, ceea ce am găsit a fost mult mai valoros: simplitate esențializată.
Profesorul a prezentat concepte precum tipurile de gene, genotipul, fenotipul și factorii mutageni într-un mod limpede, concis și accesibil. Totul era redus la esențial, fără detalii inutile sau complicații menite să impresioneze artificial. Lecția era bine calibrată pentru nivelul elevilor, iar structura era impecabilă.
Partea finală a lecției a fost deosebit de ingenioasă: un joc educativ pe tema grupelor de sânge, daltonismului și hemofiliei. Elevii au lucrat cu plăcere, au interacționat și au exersat noțiunile într-o manieră practică și distractivă. A fost un exemplu excelent despre cum poate fi predată știința: simplu, clar și atractiv.
Concluzie – O zi care mi-a rămas adânc întipărită în minte
Ziua a 3-a în Voievodatul Mazoviei a fost o lecție în sine. Am învățat despre plurilingvism ca practică vie, despre importanța unei culturi școlare relaxate și sănătoase, despre valoarea simplității aplicate în predarea științelor. A fost o zi care mi-a arătat că uneori cele mai bune practici nu se remarcă prin sofisticare, ci prin naturalețea și eficiența lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu