Ziua a VI-a a aventurii noastre pe tărâmul lui Socrate

    O nouă zi plină de aventuri ne-a așteptat și astăzi alături de formatorii noștri, Antonio și Silvia, pe tărâmul filosofului Socrate și al metodei maieuticii. Am început ziua într-un mod dinamic, cu dans, o metodă de energizare menită să destindă participanții și să creeze un cadru relaxat, propice învățării. Am aplicat apoi arta maieuticii, metoda socratică de a ghida învățarea prin întrebări și reflecție. Am continuat cu două metode nonformale deosebit de utile în procesul educațional. Prima metodă, destinată consolidării informațiilor și dezvoltării colaborării, a constat în identificarea și corelarea informațiilor aflate pe foi lipite de spatele participanților. Această strategie presupune o interacțiune constantă, fiecare persoană fiind nevoită să colaboreze cu ceilalți pentru a obține informațiile necesare. Astfel, se dezvoltă comunicarea, atenția la detalii și abilitatea de a formula întrebări eficiente, competențe esențiale în orice mediu educațional.

    A doua metodă a fost un exercițiu de colaborare și strategie, în care grupul a fost împărțit în două echipe egale. Sarcina noastră era de a traversa un „lac imaginar” folosind „bolovani” – în realitate, foi de hârtie – care erau cu unul mai puțin decât numărul de participanți. Deși la prima vedere părea o competiție simplă, exercițiul a scos la iveală o lecție esențială: în loc să concurăm unii împotriva altora, soluția eficientă era să lucrăm împreună. Acest tip de activitate este extrem de util în procesul educațional, deoarece evidențiază importanța colaborării și a gândirii strategice, demonstrând că lucrul în echipă este adesea mai eficient decât competiția individuală.

    Momentul special al zilei a fost însă unul plin de emoție. Echipa spaniolă, aflată la finalul mobilității, ne-a oferit un dar simbolic: o eșarfă brodată cu imaginea Fecioarei Maria sub mantia sa protectoare, simbol al Valenciei, alături de o insignă reprezentativă. Acest gest ne-a impresionat profund, mai ales pentru că, pe parcursul întregului curs, profesorii spanioli ne-au fost adevărate modele de deschidere, pedagogie și bunătate. Ne-au demonstrat că educația nu este doar despre transmiterea de informații, ci și despre construirea unor relații autentice bazate pe respect, empatie și sprijin reciproc.

    Ziua de astăzi ne-a reamintit, încă o dată, că educația nonformală nu este doar un complement al celei tradiționale, ci o modalitate esențială de învățare prin experiență, interacțiune și reflecție. Am plecat de la activitățile de azi cu lecții valoroase despre colaborare și gândire critică și am încheiat ziua cu un exemplu emoționant de generozitate și prietenie.

   O.M.

    Astăzi am fost impresionat de activitatea de energizare propusă de Antonio, un exercițiu interactiv și dinamic, în care am fost provocați să dansăm în perechi, formând un singur corp, urmând indicațiile primite și adaptându-ne pe ritmurile diferitelor melodii. Deși la prima vedere părea o simplă activitate de destindere, am descoperit rapid că aceasta avea un impact mult mai profund, dezvoltând nu doar coordonarea și atenția, ci și colaborarea și încrederea reciprocă între parteneri.

    Cred că astfel de exercițiu este extrem de valoros și într-o sală de clasă, deoarece creează un mediu relaxat, favorabil învățării, și îi ajută pe elevi să își depășească eventualele rețineri sau temeri legate de interacțiunea cu ceilalți.

 H. I.

    În ziua a șasea cursul nostru a început cu un dans în perechi, în care fiecare membru trebuia să imite mișcările antrenorului (colegul din stânga mișcările din partea stângă a corpului iar cel din dreapta, pe cele de pe partea dreaptă). Scopul a fost învățarea coordonării și lucrul în echipă. Discuțiile s-au îndreptat apoi către tipul de joc ,,întreabă – răspunde – scrie”, în care, fiecare dintre cele trei echipe au răspuns la unele întrebări de tipul ,,Learning Outcomes Interview”, pe baza experienței acumulate la cursurile din zilele anterioare. O activitate poate fi evaluată de către elevi prin aplicarea a cinci criterii: dacă le-a plăcut, dacă au sugestii, dacă nu le-a plăcut, dacă au întâmpinat provocări și dacă au învățat ceva. Deasemenea, folosind un ,,termometru” al învățării, pot poziționa elementele care le-au plăcut în partea de sus și cele mai puțin plăcute în partea de jos.

O. I. C.

    

Momentul meu special al zilei a fost cel în care am participat la un exercițiu structurat în patru roluri: observator, cel care pune întrebările, cel care răspunde și cel care notează răspunsurile. Dacă în primele trei roluri m-am simțit confortabil, cel de-al patrulea – cel al celui care răspunde – mi-a oferit o experiență diferită și provocatoare. Deși întrebările nu au fost nici dificile, nici foarte personale, atunci când a trebuit să fac introspecție și să formulez răspunsuri despre propriile gânduri și emoții, am simțit un disconfort neașteptat. Această experiență mi-a oferit o nouă perspectivă asupra modului în care elevii mei s-ar putea simți în situații similare.

    Un astfel de exercițiu este extrem de valoros din punct de vedere pedagogic. În primul rând, le oferă participanților oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare și de ascultare activă, fiind nevoiți să pună întrebări relevante și să acorde atenție răspunsurilor celorlalți. În al doilea rând, permite fiecărei persoane să își exprime gândurile într-un cadru sigur, oferind spațiu pentru reflecție și autoanaliză. Această activitate mi-a oferit o lecție importantă: introspecția poate fi dificilă, dar este esențială pentru dezvoltarea personală. Ca profesor, îmi dau seama cât de benefic ar fi să integrez astfel de exerciții în clasă, oferindu-le elevilor mei oportunitatea de a se cunoaște mai bine și de a-și exprima trăirile într-un mod autentic și constructiv.

A. C. A.