Ziua a III -a de mobilitate - la templul lui Poseidon

    Astăzi am avut ocazia să descoperim ce înseamnă educația nonformală în cea mai autentică formă a sa! Spre deosebire de o lecție tradițională, desfășurată în clasă, învățarea s-a produs prin explorare directă, interacțiune și descoperire, având orașul Atena drept sală de curs și istoria sa drept profesor.

Ziua a început devreme, iar la ora 8:20 ne-am reunit cu restul cursanților și cu formatorii noștri aproape de Muzeul Acropole, punctul de plecare într-o excursie de studiu menită să ne ofere o perspectivă nouă asupra educației. Departe de manuale și prezentări teoretice, am pătruns în inima orașului, unde fiecare clădire și fiecare poveste ne-au ghidat în procesul de învățare activă.

Prima oprire a fost la Stavros Niarchos Foundation Cultural Center (SNFCC), un loc impresionant care adăpostește atât Biblioteca Centrală a Atenei, cât și Opera Națională a Greciei. Aici, am aflat nu doar despre rolul acestor instituții, ci și despre proiectul ambițios din spatele construcției. Fiecare detaliu arhitectural și tehnologic ne-a fost explicat, oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra procesului creativ și inginerești care a dus la ridicarea acestui centru cultural. Am descoperit astfel că educația nonformală înseamnă învățare prin descoperire, prin punerea în context a informațiilor și conectarea lor cu realitatea.

Un moment deosebit a fost urcarea pe terasa centrului, de unde ni s-a deschis o panoramă uimitoare asupra Atenei. Nu doar că am avut ocazia să admirăm orașul de sus, dar am și reflectat asupra impactului culturii și educației în dezvoltarea unei metropole. De asemenea, am fost surprinși să aflăm că în lista celor care au contribuit la construirea acestui centru se află și foarte mulți români.

Excursia noastră de studiu a continuat la Hellinikon Metropolitan Park, un proiect inovator care redefinește urbanismul modern și modul în care oamenii interacționează cu spațiul în care trăiesc. Acest loc ne-a oferit un exemplu clar despre cum se pot îmbina sustenabilitatea, tehnologia și nevoile comunității pentru a crea un mediu de viață prietenos și eficient. Prin discuții, observație și analiză critică, am reușit să înțelegem modul în care un oraș se dezvoltă și se adaptează la cerințele viitorului.

O.M.

O lecție vie de istorie și cultură

    Vizita la Templul lui Poseidon a fost o călătorie în timp, o ocazie de a înțelege mai bine spiritualitatea, arta și ingineria lumii antice. Astfel de experiențe sunt esențiale pentru a transforma învățarea dintr-un proces teoretic într-unul interactiv, captivant și de neuitat. Pe lângă lecțiile istorice, acest loc ne-a oferit și o reflecție asupra perenității, arătându-ne că, asemenea coloanelor sale, cunoașterea și cultura pot rezista peste veacuri, atâta timp cât sunt transmise generațiilor viitoare.

                                   

                                                                                                     H.I.

    Minunatele peisaje

    Astăzi, una dintre cele mai frumoase experiențe a fost drumul spectaculos de la Atena la Templul lui Poseidon. Această călătorie nu a fost doar un simplu transfer între două destinații, ci o adevărată incursiune într-un peisaj de poveste, un moment de respiro în care am avut ocazia să ne lăsăm cuprinși de măreția naturii și de farmecul Greciei autentice. Această călătorie de-a lungul coastei grecești a fost mai mult decât un drum – a fost o călătorie a simțurilor, o ocazie de a admira frumusețea naturală a locului și de a ne lăsa purtați de gânduri și visare. A fost o experiență care ne-a amintit cât de important este să ne oprim din când în când, să privim în jur și să ne bucurăm de măreția lumii în care trăim.

                                                A.C. A.

Ziua a treia din periplul nostru pe tărâmul Eladei, țara soarelui (a zeului Helios), ne-am dat întâlnire cu întregul grup la poalele Acropolei, de unde am început să descoperim frumusețea împrejurimilor cu una dintre cele mai copleșitoare clădiri, nu doar prin mărime, ci și prin tehnica de ultimă generație folosită la construirea și întreținerea ei.

Biblioteca și Opera Națională. O construcție grandioasă care s-a ridicat în majoritatea ei din donații , utilată cu aparatură și tehnică parcă ruptă dintr-un viitor ireal. De la spațiile atent protejate de căldura soarelui cu materiale ignifuge și sticlă special proiectată să limiteze încălzirea internă până la betonul special și marmura sclipitoare care o îmbracă, clădirea dă impresia măreției unei catedrale, care adăpostește milioane de volume de carte, dar și o imensă bază de studiu computerizată. Uimirea ne-a cuprins încă de la intrarea grandioasă străjuită de un imens lac artificial care dă impresia de răcoare plăcută în zilele toride ale viitoarei veri grecești. Primul obiectiv: trofeul primei olimpiade moderne expus la intrare și bine păzit, ne-au trimis cu mintea acum mai bine de un secol, când, după aproape 1500 de ani s-a reaprins flacăra olimpismului mondial, acolo, în vechea localitate Olimpia, din Grecia modernă. Pe un perete de marmură, la loc de cinste stau scrise în piatră numele tuturor donatorilor și ale celor care au ajutat la ridicarea acestui măreț edificiu. Mai mult, mii de fotografii minuscule creează pe un întreg perete o imagine desprinsă din grădini de basm. Sunt chipurile nemuritoare ale fondatorului și ale tuturor celor care au contribuit la minunea arhitecturală care întrece la orice capitol multe clădiri din lume. Biblioteca, înaltă cât un bloc de 5 etaje adăpostește de la manuscrise antice (ținute în condiții speciale) la cele mai noi apariții științifice cam tot ce și-ar dori inima noastră. Este un El Dorado al științei ajutată de tehnologia viitorului (de la proiecții 3D la inteligență artificială).

Cât despre opera națională...am puține cuvinte care ar putea acoperi și prezenta cum se cuvine sălile imense de concerte, cu scene multiple, care se pot coborî și pot urca, se pot schimba și transforma în așa fel încât combină anticul teatru grec cu sistemele super performante ajutate de tehnologie ale viitorului, totul pentru a te copleși la propriu prin măreție și frumusețe, prin claritatea acusticii și a jocurilor de lumini. O imensă sală de operă cu o înălțime amețitoare de 6 etaje te lasă uluit atât prin frumusețe cât și prin comoditatea scaunelor spectatorilor, prin tehnologiile care stau în spatele imensei opere inginerești cât și prin detaliile fine și design-ul dus la perfecțiune. Și ca surprinderea noastră să capete dimensiuni olympiene, liftul ne-a condus către acoperiș, către acoperișul lumii, o altă lume, plină de vegetație, de flori, ierburi și arbori care se completau cu o imensă explanadă ce deschidea vizitatorilor perspective extraordinare, care îți aruncau privirile în zări, de la amețitoarele înălțimi ale munților din zările răsăritului până la azuriile depărtări ale mării Egee, care umplea orizontul cu albastrul de neuitat ce se unea cu cerul într-o continuitate de o frumusețe ireală ce făcea din mare și cer o imensă boltă albastră, privită în oglindă. Jos, nesfârșit de ape, presărat cu pânzele albe ale velierelor sau imensele cargoboturi cu mii de containere (cărăușii mărilor) care fac posibilă întâlnire colțurilor lumii, insule și munți în zare, ce prindeau între cele două albastruri nesfârșite culoarea dominantă, semn al contopirii zărilor. Sus, palatele de nori albi, somptuoși, ca niște zei olimpieni îmbrăcați în raze, își plimbă liniștiți povara pe imensa boltă albastră...ca marea. Departe, din marea albă a clădirilor orașului se ridică Acropola cu templul ei măreț închinat zeiței fecioare Atena (Partenonul), inima Atenei, simbolul democrației, a libertății și al culturii grecești, promotoarea culturii Europene. Se spune că pentru a fi numit protectorul viitorului oraș Atena, au concurat doi zei: Atena, zeița asociată cu înțelepciunea, artizanatul și războiul și mărețul Poseidon, fratele lui Zeus, stăpânul mărilor. În mitul fondator al Atenei, Atena l-a învins pe Poseidon într-o competiție privind patronajul orașului prin crearea primului măslin.

Templul lui Poseidon este amplasat într-o locație superbă pe marginea unei prăpastii în Sounion, la aproximativ 70 de km de Atena. Ridicându-se semeț la 60 de metri deasupra mării, Templul lui Poseidon a fost construit intre anii 460 si 444 î.Hr. și este considerat a fi unul dintre monumentele importante din Epoca de Aur a Atenei. Amplasat într-o zonă foarte frumoasă de pe coastă, Templul lui Poseidon era un semn pentru marinarii greci că se apropie de casă. Cândva, templul avea 34 de coloane de marmura alba in stil doric. Dintre acestea 15 au supraviețuit până astăzi. Fiecare dintre coloane are puțin peste 6 metri înălțime si un metru lățime la baza. Săpăturile arheologice din zonă au început în 1884, însă cea mai mare parte din muncă a fost făcută în anii 1950 de către arheologii greci.

Legenda spune că Poseidon, supărat pentru alegerea Atenei ca protectoare a orașului cu același nume, s-a refugiat pe acea stâncă înaltă, dând denumirea acelei zone Poseidonia. O altă legendă amintește de regele atenian Aegeus s-a sinucis aruncându-se de pe stăncile de la Sounion, deoarece credea ca fiul său, Tezeu fusese ucis de Minotaur. După ce regele s-a sinucis aruncându-se în mare, drept tribut, Marea Egee a primit numele său.

    Locul este parcă desprins din legendele Olimpului. În imensitatea albastrului mării, o stâncă roșiatică se înalță sfidând parcă împrejurimile golașe, ca un loc de reculegere, de solitudine, de căutare a ruperii de lume și a încercării tămăduirii sufletului în liniștea și pacea pustiei albastre. Pe vârful hăului ce străjuiește marea se ridică sub soarele orbitor măreața construcție care, deși ruinată, ca un rege bătrân, încă își poartă cu mândrie și sobrietate coroana din marmură albă. Locul este răpitor de frumos prin simplitate pe de o parte și pe de alta, prin bogăția istoriei ce încă o ascunde. Flori mici și multicolore umplu spațiul verde sărăcăcios de la bazele monumentului. Coloane de marmură în stil doric se înalță susținând o traversă din ceea ce era cândva un acoperiș somptuos. În interior, câteva pietre mari, dispuse spre capătul de răsărit amintesc faptul că odată, pe ele se odihnea statuia mărețului zeu al mărilor, ce veghea până departe corăbiile care însuflețeau și colorau ca albe himere întinderile albastre. Privite de pe marginea prăpastiei, talazurile mării se sparg și acum oftând de stâncile roșiatice. Grecii numesc marea ,,thalasa” – de la valurile necontenite care se sparg la maluri. Printre viețuitoare, o țestoasă de uscat (cum a ajuns pe munte, e o enigmă), porumbei, (dintre care unul alb) și o potârniche, prinse la timp de mine în memorabile fotografii, care stau mărturie trecerii mele pe acolo. Or fi semne de la Poseidon? Nu știu...glumesc! Cert este că o piatră mică am păstrat ca suvenir și dorința de a reveni.

    Al treilea popas a fost viitorul aeroport din Atena. Proiect încă în fașă, construit parțial, acesta va ocupa partea dinspre mare a orașului. Deocamdată la stadiu de prezentare virtuală de o impresionantă frumusețe și ingeniozitate, proiectul împletește armonios, sub cupola sustenabilității, parcuri și lacuri grandioase, clădiri impunătoare, hoteluri și locuri de recreere, toate într-o infailibilă infrastructură ce susține ca un schelet întreg ansamblul rezidențial. Atracțiile îmbină plăcutul cu tehnologia: prezentări cu ajutorul tehnologiei inteligente, biciclete la care poți pedala în timp ce pe un monitor din față sunt prezentate alei și locuri din natură, o cupolă cerească pe care aștrii sunt numiți cu prenumele vizitatorilor, o excursie cu o șalupă virtuală în care sunt prezentate toate atracțiile noului amplasament pe parcursul unei zile întregi, cu cadență pe ,,ora de aur”, când soarele, aproape de apus face să strălucească intens toate clădirile din beton și sticlă ale orașului și alte multe atracții sunt găzduite de un fost depou pentru avioane din anii 1950 transformat și modernizat la standarde actuale. Afară, lângă clădire, un parc în aer liber adăpostește o imensă fântână arteziană, cu mii de fuioare de apă, care se mișcă în ritmul muzicii (clasice sau ambientale), vin să întregească tabloul unei zile mirifice. După o masă copioasă, am fost aduși până în fața clădirii parlamentului, de unde, pe jos, la pas, am ,,vânat” cu ajutorul camerei de filmat a telefonului toate atracțiile turistice în drumul de aproape 3 km până la locuința în care ne-am cazat. Cam acesta este firul zilei a treia. Ne luăm rămas bun cu promisiunea unei noi povești din locuri de legendă, mâine seară. Până atunci...noapte bună tuturor!

 

                                                                                                                                            O. I. C.