A patra zi a activităților sub egida programului ErasmusPlus: Educația ecologică în acțiune, un model de urmat

 

                                                                                                                    

A patra zi a activităților din cadrul programului #Erasmus+ a venit cu un ritm diferit față de celelalte. Pentru prima dată nu aveam în program niciun curs de observat, iar acest lucru mi-a permis să mă concentrez pe esența proiectului care m-a adus aici: integrarea sustenabilității și incluziunii în activitățile didactice. Ziua s-a transformat astfel într-o combinație de observații practice din școală și o sesiune de co-planificare intensă cu profesorii gazdă.

Un început de zi cu o lecție practică despre sustenabilitate

Chiar de la intrarea în Școala Publică H. Sienkiewicz din Mysliszewice, am fost martorul unei mici scene care spune mult despre cultura școlii. La capătul holului, doi elevi de clase primare se chinuiau să turtească o doză de aluminiu într-o presă manuală montată pe perete. Momentul lor stângaci, dar plin de responsabilitate, mi-a adus un zâmbet sincer – era o demonstrație perfectă a educației ecologice în acțiune.

După ce au reușit, micii „muncitori” au așezat doza în recipientul corect, semn că rutina reciclării este bine înrădăcinată. Amplasată lângă pubelele colorate de colectare selectivă, făcea parte dintr-un sistem funcțional și bine gândit.

Curios, am căutat imediat cât ar costa o astfel de presă în România. Surpriza? Sub 300 de lei. Am verificat apoi și prețurile pentru pubele – la fel de accesibile. Concluzia era inevitabilă: ce funcționează aici se poate implementa foarte ușor și acasă, dacă există bunăvoință și organizare.

Pentru a înțelege întreg fluxul, am urmărit și colectarea finală: în curte, pubele mari, aliniate impecabil, fiecare conținând exact tipul de deșeu pentru care era destinată. Fără amestecuri, fără neglijență. Un model de urmat.

Sesiunea de co-planificare – incluziune, interactivitate și sustenabilitate

A doua parte a zilei a fost dedicată unei sesiuni de co-planning alături de profesorii gazdă. A fost un moment intens, încărcat de idei, discuții profunde și schimb de resurse.

Proiectarea activităților interactive și inclusive
În cadrul discuțiilor, am analizat împreună modalitățile prin care pot fi concepute activități capabile să implice toți elevii, indiferent de stilul lor de învățare, nivelul lingvistic sau eventualele dificultăți. Am explorat exemple de jocuri educative adaptabile, de activități colaborative și de sarcini diferențiate, precum și modalități prin care resursele vizuale sau tactile pot sprijini participarea elevilor. Profesorii polonezi au insistat asupra ideii că simplitatea este esențială: activitățile trebuie să fie clare și bine structurate, dar totodată suficient de flexibile pentru a permite fiecărui elev să se implice activ.

Integrarea sustenabilității și incluziunii în predarea interdisciplinară
Discuțiile dedicate acestui aspect au fost deosebit de productive, oferind numeroase perspective noi. Am făcut schimb de resurse utilizate în ore tematice axate pe ecologie și am analizat exemple de proiecte interdisciplinare create în colaborare între profesori, precum cele dintre științe și limbi străine sau dintre arte și educație civică. În plus, am discutat diferite modalități prin care teme precum reciclarea, conservarea resurselor sau diversitatea culturală pot fi integrate natural în mai multe arii curriculare. În această școală, sustenabilitatea nu este tratată ca o lecție izolată, ci ca o competență transversală, iar această abordare mi-a oferit o perspectivă complet nouă asupra modului în care pot introduce aceste concepte și în școala mea.

Cum ducem experiența mai departe în școala de trimitere
În partea finală a sesiunii, am reflectat împreună asupra observațiilor acumulate în primele zile de job shadowing și asupra modului în care acestea pot influența pozitiv practica mea viitoare. Am discutat despre necesitatea implementării unui sistem eficient de colectare selectivă în școală, despre oportunitatea de a dezvolta activități interdisciplinare centrate pe sustenabilitate și despre importanța colaborării mai strânse între profesori pentru organizarea unor proiecte comune. De asemenea, am stabilit cum pot fi adaptate și integrate în școala mea activitățile interactive și inclusive observate în Polonia. 

Concluzie – O zi dedicată viitorului

Ziua a 4-a nu a avut cursuri de urmărit, dar a fost una dintre cele mai importante. M-a ajutat să văd cum sustenabilitatea poate deveni un obicei, nu un concept teoretic; cum incluziunea poate fi integrată firesc în activitățile zilnice; și, mai ales, cât de mult putem îmbunătăți lucrurile acasă dacă începem cu pași mici, dar consecvenți.

Voi reveni cu un plan clar de implementare a unui sistem real de colectare selectivă în școală și cu idei noi pentru activități interactive, incluzive și interdisciplinare. Polonia a oferit astăzi mai mult decât inspirație – a oferit un model practic, aplicabil și necesar.

Adrian Tomniuc